Atunci când, oamenii aud vorbindu-se despre umbră sau despre latura întunecată a personalităţii umane, aproape nimeni nu contestă existenţa ei. Practic, nu există viaţă care să nu fi fost afectată de mânie sau de teamă.
Umbra exista in fiecare dintre noi. Ea face parte integranta din noi. Din pacate, noi ne petrecem o mare parte din viata fugind de ea.
Umbra noastra se manifesta in fiecare zi. Ea este motivul pentru care ne infuriem, pentru care tipam la parintii sau la copiii nostri, la cei din jurul nostru, chiar daca acestia nu au gresit cu nimic, si pentru care, ne sabotam propriul succes in momentele cele mai nepotrivite cu putinta.
Atata timp cat nu ne vom accepta natura dualista, noi vom continua sa ne ranim pe noi insine, si pe cei dragi, dar si sa ne ignoram potentialul real.
Dacă suntem cinstiţi cu noi înşine, trebuie să recunoaştem însă, că impulsurile întunecate sunt libere să hoinărească prin mintea noastră oricând doresc, iar preţul pe care îl plătim pentru a fi un om bun (aspiraţie pe care o au, în esenţă, toţi oamenii) este ţinerea sub control a omului „rău‛ din interiorul nostru, care ar putea da totul peste cap.
Faptul că avem cu toţii o latură întunecată, îi face pe unii oameni să simtă nevoia unei intervenţii, a unei terapii sau chiar a unei pastile, eventual a unei confesiuni în faţa preotului sau a unei confruntări cu propria noapte întunecată a sufletului. De îndată ce află că au o astfel de latură întunecată, toţi oamenii îşi doresc să scape de ea.
Deşi există multe aspecte ale vieţii, în care o astfel de atitudine este corectă, cel al umbrei nu face parte dintre ele. Motivul pentru care umbra nu a putut fi rezolvată de atâtea mii de ani rămâne înconjurat în mister.
Principalul conflict care există în conştiinţa noastră este cel dintre ceea ce suntem şi ceea ce ne dorim să fim.
De fapt, esenţa experienţei umane este dualitatea. Viaţa şi moartea, binele şi răul, speranţa şi resemnarea, coexistă în toţi oamenii şi se manifestă în toate aspectele vieţii noastre.
Dacă nu am experimenta teama, nu am putea cunoaşte curajul. Dacă nu ne-am confrunta cu necinstea, nu am putea recunoaşte onestitatea. Şi totuşi, marea majoritate a oamenilor îşi contestă propria natură dualistă.
Atât timp cât trăim cu prezumţia că suntem o fiinţă unitară, care dispune de o gamă limitată de calităţi umane, merită să ne punem întrebarea, de ce nu suntem mai satisfăcuţi de viaţa noastră actuală?
De ce avem acces la atât de multă înţelepciune, dar nu avem tăria şi curajul de a ne pune în aplicare cele mai bune intenţii şi de a face alegeri inspirate? Şi ceea ce este mai important, de ce continuăm să acţionăm în detrimentul sistemului nostru de valori şi al principiilor în care credem?
Convingerea mea este, că răspunsul la întrebările de mai sus are legătură cu şinele nostru întunecat, cunoscut în psihologie şi sub numele de şinele din umbră (sau umbra, pur şi simplu), care conţine în sine întreaga noastră putere nerevendicată şi de care nu suntem conştienţi deoarece nu ne cunoaştem suficient de bine propria viaţă.
In acest loc, la care nu ne-am fi gândit niciodată, există cheia care poate debloca întreaga noastră putere, fericirea şi capacitatea noastră de a ne trăi deschis visele.
Noi am fost condiţionaţi de mici, să ne temem de latura umbrită a vieţii noastre, şi de natura noastră necunoscută.
Ori de câte ori ne surprindem un gând întunecat sau un comportament pe care îl considerăm inacceptabil, noi o luăm la fugă, refugiindu-ne din nou în bârlogul nostru. Speriaţi, ne ascundem aici, rugându-ne şi sperând că, gândul sau comportamentul respectiv vor dispărea de la sine.
De ce procedăm astfel? Deoarece ne temem, că oricât de mult am încerca, nu vom putea scăpa niciodată de această parte întunecată a fiinţei noastre.
Deşi toată lumea îşi ignoră sau îşi reprimă latura întunecată, realitatea este că evitarea umbrei nu face decât să îi amplifice acesteia puterea. Negarea ei nu conduce decât la şi mai multă suferinţă, la şi mai multe regrete şi la şi mai multă resemnare.
Dacă refuzăm să ne asumăm responsabilitatea, să extragem înţelepciunea ascunsă, umbra va prelua controlul asupra noastră şi se va dezlănţui nestingherită, făcând ce va dori cu noi.
Acesta este efectul umbrei. Sub incidenţa ei, latura noastră întunecată ia decizii în locul nostru, răpindu-ne astfel dreptul de a face alegeri conştiente, legate de alimentele pe care le consumăm, de banii pe care îi cheltuim, de dependenţele noastre etc.
Umbra ne incită să acţionăm în moduri la care nu ne-am fi gândit niciodată, şi ne risipeşte energia vitală, prin obiceiurile noastre proaste, şi prin comportamentele noastre repetitive. Ea ne împiedică să ne manifestăm aşa cum am dori, să ne afişăm deschis adevărul lăuntric şi să trăim o viaţă autentică.
Noi, nu ne vom putea elibera niciodată de comportamentele care ne pot face rău, atât timp cât nu ne vom accepta propria dualitate. Atât timp cât nu vom recunoaşte şi nu vom deveni conştienţi de tot ceea ce suntem, efectul umbrei va continua să ne orbească şi să ne controleze viaţa.
Efectul umbrei poate fi văzut pretutindeni. El este practic omniprezent, putând fi recunoscut în toate aspectele vieţii noastre.
Citim despre el pe Internet. II vedem la ştirile de seară, dar şi la prietenii noştri, la membrii familiei noastre sau la străinii de pe stradă. Dar, cel mai semnificativ este faptul că îl recunoaştem în gândurile noastre, în comportamentele şi în interacţiunile noastre cu ceilalţi oameni. Din păcate, noi ne temem că dacă vom proiecta lumina conştiinţei asupra acestui întuneric ne vom simţi ruşinaţi, sau chiar mai rău, că vom trăi coşmarul vieţii noastre.
Gândul la ce am putea descoperi în interiorul nostru ne sperie, aşa că preferăm să ne îngropăm capul în nisip ca struţii şi refuzăm să ne confruntăm cu latura noastră umbrită.
Umbra, este unul din cele mai mari daruri care ne stau la dispoziţie.
Cari Jung (psihiatru, psihanalist elvețian, dedicat dezvăluirii misterelor gândirii, care a fondat psihologia analitică, unul dintre cei mai mari ganditori al sec.XX), a numit-o „partenerul nostru de antrenament.
Într-adevăr, umbra este oponentul din noi înşine, care ne expune greşelile şi ne ascute astfel talentele.
Umbra este antrenorul nostru personal, şi ghidul care ne învaţă să ne descoperim adevărata măreţie. Umbra nu reprezintă o problemă ce trebuie rezolvată, sau un duşman ce trebuie învins, ci un sol fertil care trebuie cultivat.
Dacă vom săpa în solul lui bogat, vom descoperi aici seminţele spirituale ale individualităţii care am vrea să devenim.
Speranţa noastră sinceră este că vom face această călătorie, căci noi ştim cel mai bine ce ne aşteaptă la capătul ei.
Descoperă cine ești, și nu-ți fie teamă să fii!