De câte ori nu vi se întâmpla sa va irositi viata, alergând să adunati, sau să obțineti bunuri,care sunt mai puțin importante decât viața însăși! V-ati gândit vreodată la asta?
Daca ati sti, cum sa-i dati Vieţii întâietate, daca v -ati preocupa sa o pastrati, să-i conservezi integritatea, puritatea, șansele tale de a obține ceea ce îți dorești ar crește implicit. Pentru că tocmai o astfel de viață strălucitoare, luminată, intensă este ceea ce îți poate oferi totul. Dar gândești că, din moment ce ești în viață, totul ți se permite. Ei bine, nu!
După ce vor fi trecut anii de muncă pentru a-ți îndeplini ambițiile, într-o zi te vei simți atât de epuizat, încât, cântărind ce ai câștigat și ce ai pierdut, vei realiza că ai pierdut aproape totul pentru a câștiga foarte putin.
Câți oameni nu își spun: „Am o viață! Vreau să o trăiesc din plin pentru a obține tot ce îmi doresc: bani, plăceri, cunoștințe, glorie…” Și apoi muncesc din greu, iar când resursele se epuizează ei sunt nevoiţi să-şi oprească toate activităţile. O viață trăită așa nu are sens, pentru că dacă îți pierzi viața, pierzi totul. Esențialul este Viața și, în consecință, ea trebuie protejată, purificată, consolidată, tot ceea ce o împiedică sau o blochează trebuie eliminat din ea, pentru că numai datorită Vieții se poate obține sănătate, frumusețe, puritate, putere, inteligență, iubire și adevărata bogăție.
Fii convins, că nu vei putea găsi nimic în afara ta dacă nu ai găsit mai întâi în interiorul tău. Chiar dacă găsești ceva în afara ta, dacă nu ai găsit în interiorul tău, vei trece pe lângă el fără să-ți dai seama. Cu cât descoperi mai intens in tine Iubirea, Înțelepciunea, Frumusețea Interioară, cu atât le vei întâlni mai des în jurul tău.
Îți imaginezi că dacă nu vezi anumite lucruri, ele nu există. Da, ele există, iar dacă nu le vezi înseamnă că nu le-ai cultivat suficient în tine.
Lumea exterioară este alcătuită doar din reflectarea lumii noastre interioare, așa că nu te mai amăgi, pentru că nu vei găsi niciodată bogăție, pace, bucurie exterioară, dacă nu faci efort să le descoperi în tine.
Momentul prezent este tot ce avem.
Cu cât rămânem mai mult în ceea ce suntem, cu atât ne apropiem de ceea ce devenim. Drumul catre noi nu este o povară, o tragedie sau o condamnare: este drumul pe care îl parcurgem pentru a ne elibera de tot ceea ce nu suntem, de tot ceea ce ne desparte de misiunea noastră, de iubirea și compasiunea pe care trebuie să le dăruim, dar care uneori este împiedicat de mândrie sau de mintea noastră.
Cea mai scurtă cale de a ajunge la noi? Viața noastră.
Scopul călătoriei? Noi insine. Durată? Cât de mult suntem dispuși să învățăm și să lăsăm drumul să ne ducă la destinație… adică la spiritul nostru.